Aleea Barajul Sadului 3-5, București

Lansat în iulie 2024, “Mindful Photography & Cinema” folosește arta vizuală ca un catalizator pentru autoexprimare și reglare emoțională. Printr-un program structurat de ateliere de fotografie, unde participanții – 28 de pacienți (și aparținători) ai spitalului Prof. Dr. Angelescu din București – au fost încurajați să își concentreze atenția asupra momentului prezent și să fotografieze cu intenție și conștientizare, vizionări de filme și dialoguri ghidate, participanții au fost încurajați să-și exploreze peisajele interioare și realitățile exterioare, cultivând o conexiune mai profundă cu ei înșiși și cu mediul înconjurător.

,,Atât fotografiile cât și discuțiile din cadrul Mindful Photography & Cinema m-au făcut să mă întreb ce a fost cu adevărat important pentru starea de bine a participanților în proiect. Cu toții am fost departe de raze de speranță precum – un neon care lumina într-o cameră de spital, o chiuvetă care servea drept prieten de nădejde în perioadele de deznădejde, doi porumbei ca semne de viață, doi papuci din plastic în semn de amintire ca undeva, cineva te așteaptă să te întorci. Speranțele stau în lucruri mărunte de care ne agățăm ca să supraviețuim. Poate că și proiectul reprezintă o rază de speranță și contribuie din această perspectivă, la o stare de bine sau puțin mai bine, ca o apărare împotriva bolii și ca o formă de a ne agăța de viață.” – Florentina Doicescu, psihoterapeut psihanalitic

“Expoziția surprinde o dimensiune intimă și rar explorată a vieții pacienților, punând în lumină relația profundă pe care aceștia o au cu obiectele mărunte, cotidiene – papucii de casă, patul sau televizorul – simboluri ale unui confort personal esențial. Fiecare dintre aceste obiecte capătă o semnificație aparte, devenind nu doar instrumente de confort, ci ancore în realitatea zilnică, sprijinul lor în fața unor parcursuri de viață dificile. Un alt aspect emoționant al expoziției este surprinderea privirii pacienților îndreptate spre exterior, spre natură – ca o fereastră spre speranță, sănătate și o formă de normalitate. Această dualitate, între atașamentul față de lucrurile care le oferă stabilitate și atracția către ceva dincolo de cotidian, sugerează o dorință de evadare. Îmbinarea dintre gândul din spatele fiecărei fotografii și rezultatul artistic creează o experiență introspectivă emoționantă. Expoziția devine nu doar o galerie de imagini, ci un spațiu de reflecție asupra fragilității și a rezilienței umane.” – Monica Stan, scenaristă și regizoare